Premisă
Punctul de plecare oferit ca motiv.
BacHub • Logică
Învață cum sunt construite raționamentele, cum identifici premisele și concluzia și cum deosebești principalele tipuri de inferențe.
Ideea de bază
Un raționament este o structură logică în care, pornind de la una sau mai multe propoziții numite premise, se susține o altă propoziție numită concluzie. Inferența este trecerea de la premise la concluzie.
Punctul de plecare oferit ca motiv.
Propoziția susținută de premise.
Legătura logică prin care premisele susțin concluzia.
Un exemplu simplu
Premisa: „12 este multiplu de 4.”
Premisa: „Toți multiplii lui 4 sunt pari.”
Concluzie: „12 este par.”
Citirea unui argument
Indicatorii lingvistici sunt indicii utile, nu etichete infailibile: verifică întotdeauna ce propoziție susține și ce propoziție este susținută.
Exemplul 1
„Deoarece toți multiplii lui 4 sunt pari și 12 este multiplu de 4, 12 este par.”
Premisă/premise: Toți multiplii lui 4 sunt pari; 12 este multiplu de 4.
Concluzie: 12 este par.
«Deoarece» introduce premisele; concluzia este după «...», nu simplul cuvânt folosit izolat.
Exemplul 2
„12 este multiplu de 4. Prin urmare, 12 este par.”
Premisă/premise: 12 este multiplu de 4 și multiplii lui 4 sunt pari.
Concluzie: 12 este par.
«Prin urmare» semnalează concluzia. Pentru ca inferența să fie completă, este presupusă și regula despre multiplii lui 4.
Exemplul 3
„Așadar, obiectul este un număr par, fiindcă este divizibil cu 2.”
Premisă/premise: Obiectul este divizibil cu 2.
Concluzie: Obiectul este un număr par.
Concluzia apare la început, iar «fiindcă» introduce premisa.
Exemplul 4
„Având în vedere că toate ferestrele sălii sunt închise, rezultă că sala nu este aerisită prin ferestre.”
Premisă/premise: Toate ferestrele sălii sunt închise.
Concluzie: Sala nu este aerisită prin ferestre.
«Având în vedere că» introduce premisa, iar «rezultă că» semnalează concluzia.
Exemplul 5
„În concluzie, autobuzul poate întârzia, întrucât traficul este aglomerat.”
Premisă/premise: Traficul este aglomerat.
Concluzie: Autobuzul poate întârzia.
«În concluzie» și «întrucât» sunt indicii, dar trebuie verificat dacă premisa susține efectiv concluzia.
Două clasificări diferite
O singură premisă
Concluzia este obținută pornind de la o singură premisă.
Premisă: „12 este număr par.”
Concluzie: „12 este divizibil cu 2.”
Cel puțin două premise
Concluzia este obținută prin legarea a două sau mai multe premise.
„Toți multiplii lui 4 sunt pari.”
„20 este multiplu de 4.”
Deci: „20 este par.”
Aici reținem doar diferența după numărul premiselor; operațiile imediate și formele mediate studiate separat nu sunt dezvoltate în această lecție.
Moduri de susținere
Deducție
Dacă forma este validă și premisele sunt acceptate ca adevărate, concluzia urmează necesar din ele.
„Dacă un număr este multiplu de 4, este par. 20 este multiplu de 4. Deci 20 este par.”
Nu definim deducția simplist ca fiind întotdeauna general → particular.
Inducție
Concluzia depășește informația strict cuprinsă în cazurile analizate; premisele o fac mai mult sau mai puțin probabilă, dar nu o impun cu necesitate.
„Zece fire de cupru testate s-au dilatat la încălzire. Probabil firele de cupru se dilată la încălzire.”
Generalizarea depășește eșantionul și rămâne revizuibilă.
„De la particular la general” este o descriere frecventă a unor inducții, nu o definiție absolută a tuturor raționamentelor inductive.
Distincție fundamentală
Adevărat sau fals este fiecare propoziție: premisele și concluzia pot fi evaluate separat.
Validitatea privește legătura logică: un raționament este valid dacă nu există situație în care toate premisele să fie adevărate, iar concluzia falsă.
Valid · premise adevărate · concluzie adevărată
Dacă 18 este divizibil cu 6, atunci este divizibil cu 3. 18 este divizibil cu 6. Prin urmare, 18 este divizibil cu 3.
Cu premisele adevărate, concluzia nu poate fi falsă.
Concluzie adevărată ≠ raționament valid
„Pământul se rotește în jurul Soarelui. Deci 2 + 2 = 4.”
Ambele propoziții sunt adevărate, dar concluzia nu este susținută logic de premisă. Adevărul concluziei, luat singur, nu dovedește validitatea.
Pași de analiză
Identifică propoziția susținută: aceasta este concluzia.
Caută propozițiile oferite drept motive: acestea sunt premisele.
Numără premisele: una sau cel puțin două?
Stabilește ce tip cere exercițiul: imediat/mediat ori deductiv/inductiv.
Verifică dacă legătura susține concluzia și notează dacă sprijinul este necesar sau probabil.
Aplică noțiunile
Exemplul 1 · Imediată; deductivă
„12 este număr par. Prin urmare, 12 este divizibil cu 2.”
Premise
Concluzie: 12 este divizibil cu 2.
Se pornește de la o singură premisă, iar concluzia urmează din sensul definiției numărului par.
Exemplul 2 · Mediată; deductivă; validă
„Toți multiplii lui 4 sunt pari. 20 este multiplu de 4. Deci 20 este par.”
Premise
Concluzie: 20 este par.
Sunt două premise, iar dacă ambele sunt adevărate, concluzia nu poate fi falsă.
Exemplul 3 · Inductivă; concluzie probabilă
„În zece observații, zece fire de cupru s-au dilatat la încălzire. Probabil firele de cupru se dilată la încălzire.”
Premise
Concluzie: Probabil firele de cupru se dilată la încălzire.
Concluzia depășește cazurile observate. Alte cazuri ar putea să nu confirme generalizarea, deci sprijinul nu este necesar.
Exemplul 4 · Inductivă; concluzie probabilă
„În ultimele șapte zile autobuzul a ajuns înainte de 8:10. Probabil va ajunge la fel și mâine.”
Premise
Concluzie: Probabil va ajunge înainte de 8:10 și mâine.
Observațiile fac concluzia plauzibilă, dar nu o garantează: traficul sau programul se pot schimba.
Exemplul 5 · Deductivă; validă; premise și concluzie adevărate
„Dacă 18 este divizibil cu 6, atunci este divizibil cu 3. 18 este divizibil cu 6. Deci 18 este divizibil cu 3.”
Premise
Concluzie: 18 este divizibil cu 3.
Legătura este necesară: nu se poate păstra adevărul ambelor premise și obține o concluzie falsă.
Exemplul 6 · Nevalidă; premisele și concluzia sunt totuși adevărate
„Pământul se rotește în jurul Soarelui. Prin urmare, 2 + 2 = 4.”
Premise
Concluzie: 2 + 2 = 4.
Adevărul concluziei nu o face să decurgă din premisă. Premisa nu oferă sprijin logic pentru calcul.
Recunoaște structura
Deschide răspunsul după ce identifici singur dacă există premise care susțin o concluzie.
Este un raționament.
Primele două propoziții sunt premise care susțin concluzia introdusă prin «deci».
Este un raționament inductiv.
Observațiile din zilele precedente susțin o concluzie probabilă despre o zi viitoare.
Sunt afirmații, nu un raționament prezentat ca atare.
Nu este indicată o legătură prin care unele propoziții să susțină concluzia celorlalte.
Este un raționament deductiv mediat.
Cele două premise susțin concluzia despre figură; aceasta rezultă necesar dacă premisele sunt adevărate.
Sunt afirmații fără o inferență explicită între ele.
Nu este formulată nicio concluzie susținută de celelalte propoziții.
Este un raționament inductiv.
Mai multe cazuri observate susțin o generalizare probabilă, nu o concluzie garantată logic.
Sinteză de examen
| Concept | Ce înseamnă | Exemplu / indiciu |
|---|---|---|
| Premisă | Propoziție oferită ca sprijin pentru concluzie. | «20 este multiplu de 4.» |
| Concluzie | Propoziția susținută prin premise. | «20 este par.» |
| Inferență | Trecerea logică de la premise la concluzie. | Premisele susțin concluzia. |
| Inferență imediată | Concluzia este obținută dintr-o singură premisă. | O premisă → concluzie. |
| Inferență mediată | Concluzia este obținută din cel puțin două premise. | Două sau mai multe premise → concluzie. |
| Deducție | Dacă forma este validă și premisele sunt adevărate, concluzia urmează necesar. | Nu poate apărea premise adevărate cu concluzie falsă. |
| Inducție | Cazurile analizate susțin o concluzie care depășește acele cazuri. | Concluzia este probabilă, nu necesară. |
| Validitate | Proprietate a legăturii logice dintre premise și concluzie. | Nu este același lucru cu adevărul propozițiilor. |
Atenție la analiză
Premisa oferă sprijin; concluzia este ceea ce se susține. Concluzia poate apărea înaintea premiselor.
Prima propoziție nu este automat premisă, iar ultima nu este automat concluzie. Urmărește rolul fiecăreia în argument.
«Deci» și «deoarece» sunt indicii, dar un cuvânt izolat nu dovedește existența unei inferențe. Analizează structura și legătura dintre enunțuri.
O concluzie adevărată nu face automat raționamentul valid. Validitatea privește dacă premise adevărate pot conduce la o concluzie falsă.
Aceasta este o simplificare. Deducția este definită prin caracterul necesar al concluziei când forma este validă și premisele sunt adevărate.
O concluzie inductivă poate fi bine susținută și totuși rămâne probabilă, fiindcă premisele nu epuizează toate cazurile posibile.
Diferența de bază este numărul premiselor: una pentru inferența imediată, cel puțin două pentru cea mediată.
Lucrează singur
Încearcă cerința, apoi folosește „Arată rezolvarea” pentru a verifica fiecare pas.
Concluzie: «12 este par». Cele două enunțuri date sunt premise, iar concluzia rezultă necesar din ele.
Premisă: «15 este divizibil cu 3». Concluzie: «15 este multiplu de 3». Indicatorul «deoarece» introduce aici motivul, dar rolurile se stabilesc din structură.
Imediată: este indicată o singură premisă, «18 este număr par».
Inferență mediată, deoarece concluzia este susținută de două premise.
Inducție: se trece de la un număr finit de observații la o predicție probabilă despre un caz viitor; concluzia nu este necesară.
Da. Dacă ambele premise sunt adevărate, concluzia nu poate fi falsă; raționamentul deductiv este valid.
Nu. Concluzia este adevărată, dar nu este susținută de premisă. Adevărul concluziei luat separat nu asigură validitatea.
Nu este prezentat un raționament: enunțurile nu susțin o concluzie comună și nu este indicată o legătură inferențială între ele.
Verificare rapidă
Alege un singur răspuns pentru fiecare întrebare. După verificare vezi punctajul și explicația fiecărei întrebări.